Scrisoare din viitor

Draga mea,

Iti scriu aceste rânduri pentru ca stiu câta nevoie ai de ele.

Nu acum, ci atunci cand le vei citi.

Esti atat de fericita , încât ai senzatia ca poti muta si muntii din loc. Si o vei face, dar nu din prea multă fericire :)

Lumea ta s-a schimbat brusc . Da, lumea aia pe care o credeai a ta, la picioarele tale, Deodată a devenit altceva. 

Te vei trezi intr-o dimineata si un fior rece iti va inunda trupul ,zguduindu-te pana in suflet, insa nu il vei lua in seamă. In Timp ce iti vei bea cafeaua, ii vei scrie mesajul de buna dimineata , povestindu -i cum l-ai visat . Apoi , atat de natural vei lasa deoparte telefonul , pentru a te pregăti sa iesi din casa, convinsa fiind ca vei primi un raspuns macar la fel de frumos , încât nici nu iti vei da seama ca a trecut o ora ... si nimic .. Apoi o zi, a doua si abia a treia va fi cu noroc. Dar un noroc meschin  , pentru ca tu vei fi simțit deja ca totul s-a schimbat .  Si vei fi simțit schimbarea asta ca o operație fara anestezie .Pe inima . 

" sunt doar foarte ocupat, nu s-a intamplat nimic" . Vor fi cuvintele de care te vei agata o vreme . Te vei chinui sa le crezi si poate chiar ai fi reușit daca faptele nu le-ar fi contrazis . Pentru o vreme ai vrut chiar si tu sa uiti ca esti o tipa Smart , iti convenea mai mult sa nu fii . 

Te mintea si el , te mințeai si tu. Separat si totusi Ce echipa frumoasa făceați :) împotriva ta. 

Ai sa cobori mai multe trepte sub nivelul tau. Ai sa plângi si ai sa lovești pereți cu pumnul . Ai sa-ti juri ca niciodată nu vei mai ! Ai sa mergi pe străzi fara sa stii ca ai trecut pe acolo . Ai sa-l visezi in fiecare noapte si ai sa il vezi in orice trecător . Vei vrea sa-l suni de zeci de ori pe zi si ii vei scrie sute de mesaje . Netrimise . Ii vei privi cu orele o poza pana cand imaginea lui va fi tot ce vei vedea cand vei Închide ochii . Vei citi la nesfârșit e-mailurile de la el si nu vei reuși sa gasesti niciun punct comun intre omul care le scria si cel de acum . Vei avea putine întrebări si multe răspunsuri pe care le vei ignora .

Ai sa-l urăști si ai sa-l iubesti din nou neintelegand de ce. Ai sa-l alungi si ai sa-l chemi inapoi , fara sa-i spui un cuvânt . Ai sa-l condamni si apoi, intr-un final il vei ierta si il vei pretui mai mult decât oricând . Si nu vei stii de ce ! Iti vei dori sa nu-l fi cunoscut , dar vezi tu , asta ar fi fost cel mai greșit . Pentru ca daca nu ai fi murit pentru el, nu ai fi renăscut pentru tine . Nu ai fi fost niciodată femeia de astazi , daca el nu ar fi ucis-o pe cea de atunci . Nu te-ai fi eliberat de poveri grele, nu ti-ai fi depășit limitele , nu ai fi fost atat de libera si mai ales nu ai fi reușit sa înțelegi un lucru care astazi iti deschide drumuri , acela ca in viata întodeauna câștigi , indiferent ca o faci printr-o Victorie sau printr-o lecție Învățată . 

Asa ca , Draga mea , iti multumesc pentru tot ce ti-ai permis sa simti ! Iar , intr-o zi , atunci cand te vei pregăti sa ii spui ca ti-ai dori sa nu-l fi cunoscut , dar te vei trezi spunându-i  doar un " Multumesc !" zâmbind din suflet ,  sa nu te simti ciudat , pentru ca eu ii voi fi vorbit prin vocea ta . 

                                  Cu drag, A. Ta :)

Memoriile unui viitor trecut deja

Toata viata am cautat raspunsuri. Dintr-o curiozitate dureroasa si o dorinta prea mare de a ma cunoaste in primul rand pe mine. Nu-mi amintesc vreodata sa fi ales scurtaturile. Nu le vedeam ,nu le intelegeam. Stiam ca exista dar imi pareau lipsite de esenta si fara pic de valoare. Mi-am proiectat ambitiile intr-o realitate ce initial le contrazicea apartenenta  iar mai tarziu urma sa le anuleze . Mi-am schimbat cursul atunci cand drumul nu mai ducea nicaieri iar pasul  batut pe loc ridica ziduri in jurul meu. Am fost acolo , intre zidurile proprii , am privit spre cer apoi spre mine, am strigat la  el , apoi la mine . La vremea aceea inca nu stiam ca nu stiu multe. Nu stiam ca totul de atunci nu e suficient acum si daca ne reducem doar la a fi sau a nu fi, restul s-ar putea sa ne ajunga.

Timpul imi scapa printre degete si mi se opreste in ganduri. Gandurile imi alearga in afara lui iar el incearca  sa le prinda. E un joc bizar prin tragicul decorului oniric si al scenei care se largeste in abis. Tot ce aduc aici , in mine, nu pleaca neschimbat. Un fel de “nu stiu ce” mai mult simtit decat stiut si periplul cautarilor de sine. Dar ce vorbesc ?! Curand, prezentul asta al clipei de acum va fi trecut spre alte dimensiuni si privind in urma va parea strain chiar si de mine. Amintirea nu e copia fidela a momentului acesta, e doar o poza care nu reuseste sa surprinda ce a fost viu , e un fel de recunoastere post mortem care foloseste celorlalti,  nu mie.  

Si asta cred ca a fost momentul in care , am realizat ca trebuie sa ma intorc la intrebari pentru a-mi intelege raspunsurile. Ca am nevoie de un prezent continuu pentru a-mi traspune luciditatea in memorii scurte. Ca uneori drumul de intoarcere la ele este chiar o scurtatura spre sine si scurtaturile pot fi bune atunci cand faci un rezumat.
 Iar acesta este de departe rezumatul a ceea ce voi fi trait .

Mereu la fel de diferiți

Nu-i așa că lumea asta este prea mică atunci când vrei să te ascunzi și prea mare când vrei să te găsești? Nu-i așa că liniștea de atunci este zbuciumul de acum? Și ce credeai că îți doresti , cândva, acum știi sigur că nu vrei? Nu-i așa că teama a luat locul curajului de odinioara și tot ce-a fost promis , azi se odihneste în pace ,sub greutatea faptelor ?

 Nu-i așa că urletul nebun de durere al fiecăruia e mut pentru urechile celuilalt? Iar sângele ce curge din degetele mele se varsă in oceanul tău de trofee ? Și tot ce îți strig se sfărâmă în miliarde de semințe sterpe, înfipte în sufletu-ți arid. Tot ce arunc spre tine, în cuvinte , se izbește de un zid avid de tine însuți , prins în ancore de indiferență. Nu-i așa că cerul nu mai este albastru și că dunga aia ce-l separă de pământ a fost desenată de noi când ne-am terminat?

Iar ce încerci să-mi spui nu mai ajunge la mine. Refuz să caut orice sens în marea de nonsens ce a devenit prezența ta, o prezență absentă fizic dar totuși atât de vie prin ceea ce ai rămas aici.

Chiar și Pământul s-a oprit, acum Soarele se învârte în jurul lui. Luna a căpătat viață și încă se întreabă ce să facă cu ea… Universul nu mai aliniază planete pentru noi, a spus că suntem pe cont propriu, prea mult ne-am bătut joc de eforturile lui. Iar noi vâslim spre nicăieri. Nici urmă de pământ , nici petec de speranță. Doar o pornire nebună, primitivă, animalică, reptiliană, de a vâsli la nesfârșit frenetic , obsesiv și fără scop.

Un vis frumos sfârșit în coșmar și drumul către noi care face cale întoarsă. Și ar mai fi multe, prea multe pentru timpul ăsta scurt și prețios.

Toate s-au schimbat în jurul nostru, numai noi am rămas la fel .

Retoric

Of! Lume rea ce îmi condamni iubirea , ce trasezi reguli crude , cătușe peste sufletul meu care știa să fie liber precum pasărea spre infinit .

Nu te mai saturi să arunci cu pietre , să  îmi strivești aripile în zbor .. Nu îți mai ajung sufletele răstignite pe cruci procustiene și spiritele jertfite pe peretele ipocriziei, ridicat de minți prizoniere propriilor frustrări .

Ce îți lipsește ție lume rea? Ce îți lipsește ție de te-ai hotărât să cauți în viața mea ? Cine ești tu , lume rea ,să îmi judeci trăiri ce nu le vei putea înțelege vreodată , simțiri ce inimi împietrite ca a ta nu vor avea niciodată privilegiul de a le cunoaște.

Cine ești tu să îmi otrăvești hrana și să încerci a-mi seca izvoarele ?!

Cine te crezi să îmi judeci fericirea sau durerea ? Ce știi tu despre dragoste, mai mult decât ai fi putut găsi in dex ?

Cine ești tu și când oare ți-am dat atâta putere, de lacrimile ce îmi umezesc astăzi obrazul îți poartă pecetea ?

Ca in oglinda de la Tulcea

- Ma iubesti ?

- Te iubesc , A. mea ! Te iubesc , ca si cum pentru asta m-as fi născut !

[...]

Tulcea a fost printre ultimele , si e memorabila .

Cumva anunța finalul prin însăși simetria perfecta a lucrurilor .

Sfarșit de Septembrie . Seara lui 29 ne găsește la Passo Doble, restaurantul de langa hotel.

Aveam atâtea emoții ca nu reușeam sa leg doua cuvinte .

Ma privea de-a dreptul fascinat de stângăcia cu care incercam sa ascund acest lucru si avea o plăcere nebuna sa ma tachineze. Probabil nici nu bănuia ca a mea era si mai nebuna , de il lăsam sa o facă.

Puzzle -ul pe care il construiam din priviri începea sa prindă contur . Forma finala aveam sa i-o dam mai tarziu ..

- Care este cel mai mare vis al tau ?

Un singur răspuns aveam in minte . Dar nu l -am verbalizat. Am preferat sa ii ofer unul generic , adevărat , insa nu cel pe care il aștepta .

Aveam senzatia ca visul meu se concretiza atunci , in clipa aia si m -am grăbit sa imi trăiesc prezentul .

L -am întrebat același lucru si mi -a răspuns la fel de grăbit. Știam amândoi cum avea sa se încheie seara , dar ce nu știam era ca nu se va mai repeta .

Ne -am propus sa fie ultima tigara . Mai mult eu, pentru ca el fuma doar la ocazii speciale . :) Adică atunci cand era cu mine. Se mintea frumos .

Multe s-au promis , si mai multe s-au visat , iar dorința ne era stăpână.

Un foc viu ardea in fiecare , mistuind orice urma de îndoiala . Imposibilul era sfidat iar soarta tocmai fusese provocată .

N-aveam sa câștigam , era firesc. Ne aruncasem intr -o lupta inegala iar pasiunea isi cerea tributul .

Desene imaginare pe asfaltul copilăriei , povesti cu domnițe frumoase si marinari îndrăgostiți , mări învolburate ce le stau in cale si suflete pereche ce s-au alergat din alte vieți ...

Tot ce a ramas au fost cateva cuvinte puse pe -o hârtie , la masa din colț langa geam , in timp ce așteptam pizzele comandate...

Părea a fi o declarație , scrisă cu sufletul si semnată cu dragoste . Asa a fost la vremea aceea. Timpul avea sa il contrazică pe subsemnat :)

Mai mult de atât, tot el, timpul , urma sa ii șteargă din memorie si imaginea aceea ... Imaginea din oglinda de la Tulcea :)

Nu stiu .Nu mai sunt

Acolo unde cândva erai soarele si nu doar străluceai in ochii lui, dar ii încălzeai si inima îngheață de atâta amar de vreme , convins fiind pana atunci , ca nu va mai putea iubi , acum esti doar un fir de praf ce timpul l -a asezat forțat peste amintirile ce le -a uitat deja.

Existenta nu implica importanță. Din contra. Uneori te gasesti in poziția de a o tolera :)

Nici frecventa cu care obișnuiai sa spui un " te iubesc " nu trebuie confundata cu intensitatea simțirii acestuia , cuvintele cu faptele , prezenta cu intenția , a fi cu a nu fi ...

In ce moment ai încetat sa mai fii ? Iti amintesti ? Unde , pe drumul spre tine , te-ai rătăcit ? Ai macar idee ca înstrăinarea asta de tine însuți este otrava pentru suflet ?

Mai stii că eram ? :) Si orice completare a celor de dinainte ,era de prisos ...

Te urăsc pentru ca m -ai lasat sa fiu si te iubesc pentru ca nu mai sunt .

Am fost atat de eu pentru o vreme si apoi am dispărut . M -ai luat cu tine cand ai plecat si am ramas pustie . Fara mine aici , totul imi este străin.

Nu am crezut vreodată ca voi fi straina de mine. Este cea mai dezolanta imagine .

Chiar asa, tu cum mai esti ?

Pe Strada Fericirii nr 11, va rog !

Tocmai terminasem de zugrăvit in minte imaginea perfecta a vieții pe care urma sa o trăiesc .

Naiva de mine ! Credeam ca lumea e a mea si așteptam sa mi se așeze la picioare .

Trecusem puțin de 20 si dupa Criza schimbării prefixului , care a durat fix 3 minute si in care mi -a trecut prin fata ochilor minții toată viata ( cea netrăita), am plonjat in extrema cealaltă .

Cine , eu?! Normal ca pot! Ce ? Orice ! Cum adică " cum" ?! Lasa ca ai sa vezi !

Habar nu aveam care imi erau limitele si nu ar fi fost de condamnat sa nu stiu , dar faptul ca le poziționam undeva prea sus devenise periculos .

Provocările veneau din orice si falsa impresie ca le pot face fata imi alimenta o încredere oarba in ceva ce nici nu începusem sa construiesc.

Eram niste copii ! Doar Niste copii . Eu si visurile mele mult prea tinere , necoapte inca si născute dintr -o idila mai veche ce o avusesem cu speranța .

Efectul nu a fost niciodată imediat . Întârzierea apariției reacțiunii era înțeleasă greșit , ba mai mult , nici nu se asocia acțiunii .

Mi-e dor de ea câteodată . In naivitatea sa, emana o inocență fermecător de vie, expusă ca o frunza in bătaia vântului. Si se bucura de orice ploaie , știind ca soarele urmează sa apăra .

Acum, ploaia o mai bucura doar pentru ca ii ascunde lacrimile , iar soarele s-a mutat de mult de pe strada ei. Inca se mai gândește daca sa se mute si ea. Da' ce-i atâta de gândit ?!

Împachetează si se urca intr-un taxi.

Pe strada Fericirii nr 11 , va rog !

Cu minciuna la plimbare

Se spune ca minciuna are picioare scurte. O fi mignona, cine stie?(retoric)

Tot despre ea se spune ca nu merge departe. Pai cu asa picioare scurte, cine s-ar incumeta sa plece la drum lung? :))

Eu as zice ca e un bumerang ce sfidează legile fizicii , se întoarce cu o forta mai mare decât cea cu care a fost lansat si te lovește peste bot cand nici nu te astepti . Asa ca ai grija unde il pui. Botul .

Da' ce credeai ca se pierde asa in neant ? Ai trimis -o la munca si ramane acolo ? :))

Nu my friend ! Ea are bilet dus-intors si vine cu bagaje . Multe.

S-ar putea sa nu poti tu căra cate iti lasa ea la ușă.

O trimiti goală goluță si ti se întoarce cu tot mall -ul in sacoșe. Plus vreo doua trei prietene mai vechi cu care s-a întâlnit pe acolo .

Vine sa te faca de ras , ca ai exploatat -o , ca ai folosit -o si mai rau de atat , ca esti dependent de ea.

E amanta aia care te cauta noaptea tarziu ,dupa ce te-ai cuibărit in bratele soției . Uf! Urat scenariu . Mai bine nu făceam comparația asta :)) sau mai bine da.

Pentru ca unii nu înțeleg de unde vine laptele pana nu le arati si vaca :))

Printre altele..

Am asa o atracție inexplicabila spre imposibil si cauze pierdute :)))

De ce nu mi-o fi mie bine cu binele si de ce încerc eu mereu sa salvez planeta cand ea nici nu vrea sa fie salvata , nu pot sa imi explic !

Nu am înțeles niciodată de ce rau se poate face cu forta ,dar bine nu.

Si apoi vine uraganul de întrebări aruncate sub forma de reproș : da' unde erai cand am avut nevoie ?! de ce nu m-ai tras de mâneca daca vedeai ca gresesc ? De ce aia , de ce ailaltă .

Ei, nu mai spune ! Eu unde eram ??

Eram acolo , da' tu n-aveai nevoie ! Ti-am rupt si mâneca , dar nu te-ai clintit . Ce trebuia sa mai fac ? Sa iti rup si mana ?! Si eventual sa te bat cu ea ca sa înțelegi ?! Si in ce lume din universul asta , ala care încerca sa iti deschidă ochii e de vina ca tu preferi sa-i tii închiși ?? Hai sictir , prietene !

Nu menajez orgolii si nici nu pun intrebari din politete.

Am o livada plină de vișini dupa care m-as putea ascunde la nevoie , dar nu !

Eu aleg sa-ti spun ca esti prost daca esti prost si daca insisti sa afli de ce ,iti si demonstrez .

Defect profesional ! Nu suport ipocrizia si-i detest adepții . S-ar putea sa fie reciproca treaba , dar pun pariu ca ipocrizia nu poate sa deteste pe nimeni , iar ai ei sunt prea ocupati cu aprofundarea .

In rest , totul e la fel . Singura constanta e schimbarea , dar asta cred ca o stiați deja ;)

Cheers !

limited edition

I-am spus ca ma analizează prea mult si a dat vina pe zodie .

L-am lasat sa ma analizeze pentru ca trebuia sa înțeleagă . Dar nu i -am spus si ce..

A înțeles greșit . Era previzibil .

Nu l-am contrazis . Si mai previzibil ;))

Am o plăcere nebuna sa ma las dezbracata de cuvinte , prin cuvintele potrivite . Iar el le avea.

Se ducea in direcția gresita , dar nu i-am spus . De ce as fi facut -o ?

Susținea ca nu are nevoie de ajutor . Ca a mai întâlnit el ca mine...:)) really ?? :))

L-as fi întrebat unde dar inca nu era timpul .

Cat tupeu ! :)))

Mi-a spus ca sunt greu de îmblânzit si tocmai asta il stârnește. Am râs si l-am lasat sa creadă ce spune . Avea nevoie .

Diferența dintre greu si imposibil se măsoară doar in încercări eșuate . Asta avea sa afle mai tarziu .

Mi -am aprins o tigara si l -am așteptat . El a crezut ca este cea de dupa , eu i-am spus ca e cea de dinainte :)

Fericirea ta. A.Ta

Ma întreb, ai putea sa citesti cuvintele ce inca nu s-au scris ? Sau sa auzi vorbele pe care nu ti le -am mai spus?

Ai simțit vreodată sarutul pe care nu mi-ai mai dat ocazia sa ti-l dau? Dar ultima îmbrățișare ? Nici nu știam ca este ultima, altfel te-as fi strâns mai tare la pieptul meu.

Dar ultimul "te iubesc" ? Ti-l mai amintești ? La fel de sincer ca si primul .. Ca altfel nu ar fi fost ultimul :)

Ce gust are amăgirea ? Te întreb pe tine , pentru ca deja te-ai obișnuit cu ea. Eu am cunoscut multe,mai puțin amăgire . Macar am fost sincera cu mine, chiar si cu riscul de a trai totul cu o luciditate viu înrădăcinata intr-o conștiința prea cruda inca.

Of ! Copil prost ce esti! Ai senzatia ca daca ti-ai strans jucăriile si ai plecat , s-a rezolvat problema ?! Ai intors spatele realității si te astepti ca ea sa dispară ...

Crezi ca daca închizi ochii si numeri pana la 10 , lucrurile vor reveni la normal si vei fi din nou același tu de dinaintea mea?!

Gues what ? Au incercat -o si alții înaintea ta. Nu funcționează .

Bucăți din tine au ramas aici , iar drumul, desi ai prefera sa il uiti , este pavat cu amintiri , dorințe , visuri si promisiuni înecate acum intr-o mare de temeri, deznădejde si resemnare .

Pana si curajul de a privi inainte iti este străin , copil prost !

Te-ai jucat cu fericirea si ai stricat-o . Ai scapat-o printre degete si ai privit cum se destrama, fara sa clipesti macar.

Acum, învață sa iti construiești alta , vei avea nevoie !

Si maturizează -te , ai trecut de mult de anii copilăriei !

The best of you !

Te -am pierdut ca sa ma gasesti.

Te-am uitat ca sa ma afli si te-am avut ca sa ma iubesti . Aiurea ! Ai facut ce ai vrut si m-ai lasat sa cred ca asta imi doresc .

Am vrut sa iti vând amintirea la anticariat .

Ma așteptam sa nu valoreze prea mult , desi era de colecție . Dar s-a dovedit a fi o colecție proasta .

Nici macar nu am negociat , imi cunoșteam marfa si nu sunt chiar atat de ipocrita încât sa spun ca face , daca nu face.

A fost păstrată in condiții bune, arata impecabil si inca mai avea imagini color. Degeaba !

De fapt , as fi dat-o si gratis , numai sa scap de povara grea pe care o ascundea , dar omul a insistat sa ii stabilească prețul corect .

La o analiza ma atenta , expertul a descoperit ceva ce m -a șocat chiar si pe mine .

Nu numai ca nu era originala , dar era o copie făcută la repezeala , care isi propunea sa imite originalul insa din nu stiu ce motiv fusese îmbunătățită substanțial , excesiv chiar.

Concluzia a fost uimitoare !

Se presupune ca autorul nu ar fi cunoscut niciodată cu adevărat subiectul , ci s-ar fi lasat păcălit de masca sincerității si a loialității pe care acesta o afișa constant , astfel urcându-l pe un piedestal de unde nu a mai vrut sa coboare .

Acum , nu mai pot nici macar sa o donez. Cine ar dori amintirea cuiva care a existat ,doar in mintea mea ?

 Chiar asa ! Iti vrei amintirea inapoi ? S-ar putea sa fie the best of you !

Gaseste-ma !

Uneori trebuie sa pleci de unde esti , pentru a te întoarce pe drumul tau .

Care este diferența între un om fericit si unul nefericit ? Alegerile pe care le face ! Care este diferența între o alegere fericita si una nefericita ? Curajul de a lupta pentru ceea ce iti doresti si nebunia de a-ti dori sa lupti!

Drumul asta spre ceea ce trebuie sa fii nu este întotdeauna in linie dreapta . Câteodată poti avea senzatia ca te îndepărtezi de scopul tau , s-ar putea chiar sa o faci de cateva ori, insa asemeni drumurilor de munte , șerpuite si acesta respecta natura . Poate trebuie sa faci cale întoarsă de mai multe ori ,pentru a nu rata priveliștea.

Poate in drumul tau trebuie sa înveți o lecție fara de care nu te-ai putea bucura de restul călătoriei, sau fara de care inca ai mai crede ca destinația este mai importantă decât traseul .

Poate ca ceea ce ai căutat dintotdeauna este chiar in tine. Dar nu vei stii niciodată , daca nu vei avea curajul sa te privești sincer . Si sa te gasesti . Pentru ca daca ai ajuns la întrebările acestea, cu siguranța ,undeva te-ai pierdut .

Scrie-mă, ca să te pot citi !

Aș putea să te citesc la nesfârșit . Sau să te citez . Mi-ar fi mai la îndemână să te pun între ghilimele decât să te interpretez. Să te pun între...hmm, sună incitant, știi ? :) Dar mi-e cam dor și să te interpretez. Cum facem ?

Ar trebui să te cuprind din scoarță in scoarță ca să te înțeleg . Rezumatul pe care mi -l oferi nu este suficient. Rezumatul il găsesc oriunde . Mai ales la trecătoarele care au bifat doar rânduri , cel mult paragrafe . Eu nu mă număr printre ele. Eu vreau capitole întregi, poate chiar volume și scrise bine , nu pe fugă. Așa că Take your time și make me proud !

Eul meu interior trezește atenția eului tău exterior . Iar tu descoperi că vorbești limba eurilor noastre . Ăsta da capitol ! Merită toată sudoarea si oboseala unei nopți albe. Ce tabletă ?Ce laptop ? O facem clasic, pe hârtie cu creionul in mană. unde? In pat evident ! Și ce dacă murdărim așternuturile cu înghețată ! Ii lăsăm cameristei 10 lei , pe perna, ca să nu ne înjure prea tare.

Chiar acum ,dau 1000 de epitete pe-o metaforă bună. A ta. Hai că îți ieșea de minune ! Atât de bine , încât mereu terminam prin a te întreba despre ce vorbim. :)

Dacă o ai, ar fi bine să o scoți acum . Promit să nu termin înaintea ta. Iți sunt datoare cu un sincron și ți-am promis că pe asta o scriem împreună. Dar totuși ,nu vrei să mai schimbăm poziția ? Sunt curioasă ce viziune ne dă unghiul ăsta. Oare o abordare mai directă a problemei ar pune probleme de interpretare a rezultatului ? Sau gândesc prea departe si problema este deja rezolvată iar acum doar aprofundăm materia ? Nu este nevoie sa iți iei notițe , știi bine că la oral întotdeauna te-ai descurcat de minune .

Rândurile s-au scris deja iar spațiile dintre ele așteaptă sa fie citite.

Acum este rândul tau să mă interpretezi . Sau să mă scrii . Rescrie -mă !Sau poți să iți înfigi adânc limba română in analele literaturii, pentru ca la sfârșit să constați că istoria se repetă . O repeți .Cum spuneam la oral ești bun, dar cu scrisul n-aș merge pe mana ta. Trebuie să mai exersăm.

Și poți începe prin a mă cita ,dar inainte de asta, hai să renunțăm la ghilimele că s-a cam încins spiritul creativ si amenință cu nuditate de expresie .

Păcatul desertului furat

"Faptul ca visez la cai verzi pe pereți , nu are legătura decât cu cat sunt de zăpăcit si îndrăgostit" , mi-a spus zâmbind si parca încercând sa ia toată vina asupra lui.

" Nu vreau sa fiu inca un cal verde pe peretele tau" ,i-am zis si s-a simțit atat de jignit ca am putut gândi asa despre el, încât acum mie imi părea rau ca am facut -o .

" Stii, Nu sunt genul care umbla cu liste , iar daca ti -am lasat impresia asta înseamnă ca undeva am greșit "

Nu greșise nicăieri . Nu avusese timp sa greșească . Dar imi era atat de greu sa cred ca este real , încât trebuia sa il desființez cumva din mintea mea , pana nu era prea tarziu. Ii plăceau lucrurile pe care eu incercam sa le ascund sau sa le corectez . Ma găsea spontată si provocatoare chiar si atunci cand ma împiedicam si ma surprindea franchețea cu care recunoștea cat este de îndrăgostit .de mine!!

De ghiață sa fii si tot te topești cand iti spune cum te vede si ce insemni pentru el , cand iti scrie e-mailuri kilometrice fara sa faca economie de metafore , epitete , hiperbole si făcând abuz de simplul si prea folositul "te iubesc" care căpătase dimensiuni galaxiale.

Mi-am zis " asa barbat , mai rar!" si am inceput sa ii caut defecte inainte sa apuc sa cred in miracole . Si l-am gasit pe cel mai mare...

Ar fi trebuit sa ma retrag , dar retrage-te din fata unui desert delicios, dupa o cura ce a durat toată viața , daca poti . Spune " nu, multumesc! Nu pot, nu trebuie " , cand fiecare atom al fiecărei celule din corp iti urla sa nu o faci .

Si macar de ar fi ca la prăjituri : "Las-o pe ea sa o mănânce , sa se îngrașe . Eu imi pastrez silueta ."

Dar nu e asa. Desertul asta nu are calorii , ci le arde si eliberează stoluri de fluturi in stomac :)) si nici macar nu este al meu , este al ei...