miercuri, 26 noiembrie 2014

Scrie-mă, ca să te pot citi !





Aș putea să te citesc la nesfârșit . Sau să te citez . Mi-ar fi mai la îndemână să te pun între ghilimele decât să te interpretez. Să te pun între...hmm, sună incitant, știi ? :) Dar mi-e cam dor și să te interpretez. Cum facem ?

Ar trebui să te cuprind din scoarță in scoarță ca să te înțeleg . Rezumatul pe care mi -l oferi nu este suficient. Rezumatul il găsesc oriunde . Mai ales la trecătoarele care au bifat doar rânduri , cel mult paragrafe . Eu nu mă număr printre ele. Eu vreau capitole întregi, poate chiar volume și scrise bine , nu pe fugă. Așa că Take your time și make me proud !

Eul meu interior trezește atenția eului tău exterior . Iar tu descoperi că vorbești limba eurilor noastre . Ăsta da capitol ! Merită toată sudoarea si oboseala unei nopți albe. Ce tabletă ?Ce laptop ? O facem clasic, pe hârtie cu creionul in mană. unde? In pat evident ! Și ce dacă murdărim așternuturile cu înghețată ! Ii lăsăm cameristei 10 lei , pe perna, ca să nu ne înjure prea tare.

Chiar acum ,dau 1000 de epitete pe-o metaforă bună. A ta. Hai că îți ieșea de minune ! Atât de bine , încât mereu terminam prin a te întreba despre ce vorbim. :)
Dacă o ai, ar fi bine să o scoți acum . Promit să nu termin înaintea ta. Iți sunt datoare cu un sincron și ți-am promis că pe asta o scriem împreună. Dar totuși ,nu vrei să mai schimbăm poziția ? Sunt curioasă ce viziune ne dă unghiul ăsta. Oare o abordare mai directă a problemei ar pune probleme de interpretare a rezultatului ? Sau gândesc prea departe si problema este deja rezolvată iar acum doar aprofundăm materia ? Nu este nevoie sa iți iei notițe , știi bine că la oral întotdeauna te-ai descurcat de minune .

Rândurile s-au scris deja iar spațiile dintre ele așteaptă sa fie citite.
Acum este rândul tau să mă interpretezi . Sau să mă scrii . Rescrie -mă !Sau poți să iți înfigi adânc limba română in analele literaturii, pentru ca la sfârșit să constați că istoria se repetă . O repeți .Cum spuneam la oral ești bun, dar cu scrisul n-aș merge pe mana ta. Trebuie să mai exersăm.

Și poți începe prin a mă cita ,dar inainte de asta, hai să renunțăm la ghilimele că s-a cam încins spiritul creativ si amenință cu nuditate de expresie .

luni, 24 noiembrie 2014

Păcatul desertului furat



"Faptul ca visez la cai verzi pe pereți , nu are legătura decât cu cat sunt de zăpăcit si îndrăgostit" , mi-a spus zâmbind si parca încercând sa ia toată vina asupra lui.
" Nu vreau sa fiu inca un cal verde pe peretele tau" ,i-am zis si s-a simțit atat de jignit ca am putut gândi asa despre el, încât acum mie imi părea rau ca am facut -o .
" Stii, Nu sunt genul care umbla cu liste , iar daca ti -am lasat impresia asta înseamnă ca undeva am greșit "

Nu greșise nicăieri . Nu avusese timp sa greșească . Dar imi era atat de greu sa cred ca este real , încât trebuia sa il desființez cumva din mintea mea , pana nu era prea tarziu. Ii plăceau lucrurile pe care eu incercam sa le ascund sau sa le corectez . Ma găsea spontată si provocatoare chiar si atunci cand ma împiedicam si ma surprindea franchețea cu care recunoștea cat este de îndrăgostit .de mine!!
De ghiață sa fii si tot te topești cand iti spune cum te vede si ce insemni pentru el , cand iti scrie e-mailuri kilometrice fara sa faca economie de metafore , epitete , hiperbole si făcând abuz de simplul si prea folositul "te iubesc" care căpătase dimensiuni galaxiale.

Mi-am zis " asa barbat , mai rar!" si am inceput sa ii caut defecte inainte sa apuc sa cred in miracole . Si l-am gasit pe cel mai mare...
Ar fi trebuit sa ma retrag , dar retrage-te din fata unui desert delicios, dupa o cura ce a durat toată viața , daca poti . Spune " nu, multumesc! Nu pot, nu trebuie " , cand fiecare atom al fiecărei celule din corp iti urla sa nu o faci .
Si macar de ar fi ca la prăjituri : "Las-o pe ea sa o mănânce , sa se îngrașe . Eu imi pastrez silueta ."
Dar nu e asa. Desertul asta nu are calorii , ci le arde si eliberează stoluri de fluturi in stomac :)) si nici macar nu este al meu , este al ei...



vineri, 21 noiembrie 2014

De la capăt





Uneori ma simt de parca as fi in papucii altei persoane , de parca rolul asta mi-a fost băgat pe gât cu forta si m-am trezit ca trăiesc viața altcuiva . Bine , bine si pe a mea cine o trăiește ? Unde am lasat-o? Ca ma uit in jurul meu si nu pare sa ma urmărească , pitita dupa colț.
Nu imi amintesc momentul in care am deraiat din propriul destin ... Stiu doar ca apăruse o prezenta ce avea sa ma însoțească si sa imi înfrumusețeze călătoria . Totul părea deja scris dinainte , iar diminețile împreuna erau asemeni pieselor lipsa dintr-un puzzle facut cadou de zei.

Nu am jucat niciodată cu cartile pe fața, surpriza era condimentul secret al partidei . O ruleta rusească ce avea sa traseze liniile unei răsturnări de situație cum doar in filmele cu gangsteri mai vezi . Si cel mai mare pericol este acela de a nu-ti cunoaște suficient partenerul de joc. Asta am aflat apoi. Pentru ca atunci cand eu am zis all-in, el a zis fold .

Karma is a bitch, they say. Dar cine a Invitat-o la masa noastră ? Pe langa bitch , mai e si oarba, proasta si al naibi de hotărâtă sa iti arate who's the boss. Este șefa aia, românca intr-o corporație multinaționala , care întotdeauna are ceva de demonstrat . De cele mai multe ori despre alții .

As lua-o de la capăt. Daca doar as reuși sa imi amintesc ce am facut cu viata mea...

luni, 10 noiembrie 2014

Pierdută





[...] Alerg spre inainte fara sa fi trecut pe aici. Ma îndrept spre acolo cu ochii închiși . Daca ii deschid s-ar putea sa nu mai plec. Am atâtea de facut si nu am cand..
Chiar si timpul imi cere timp si ii răspund nervoasa ca eu nu ii cer iubire.
Intr-un colț de camera întunecat , sub un maldăr de haine murdare si printre alte amintiri sângerânde , am aruncat si amintirea ta. Cumva mi-a fost mila sa o las stingheră in alt colț ... Mi-a fost mila,auzi? :)) de amintirea ta. Stii ce înseamnă asta, nu? Nu? Nici eu..

Cred ca am mai pierdut un tren. Iar m-am trezit pe peron privindu-l cum se îndepărtează . Am alergat cat am putut , insa povara asta e grea si din nou m-a condamnat la o lunga așteptare... [...]