Of!
Lume rea ce îmi condamni iubirea , ce trasezi reguli crude , cătușe peste
sufletul meu care știa să fie liber precum pasărea spre infinit .
Nu
te mai saturi să arunci cu pietre , să îmi strivești aripile în zbor .. Nu îți mai
ajung sufletele răstignite pe cruci procustiene și spiritele jertfite pe peretele
ipocriziei, ridicat de minți prizoniere propriilor frustrări .
Ce
îți lipsește ție lume rea? Ce îți lipsește ție de te-ai hotărât să cauți în
viața mea ? Cine ești tu , lume rea ,să îmi judeci trăiri ce nu le vei putea
înțelege vreodată , simțiri ce inimi împietrite ca a ta nu vor avea niciodată privilegiul
de a le cunoaște.
Cine
ești tu să îmi otrăvești hrana și să încerci a-mi seca izvoarele ?!
Cine
te crezi să îmi judeci fericirea sau durerea ? Ce știi tu despre dragoste, mai
mult decât ai fi putut găsi in dex ?
Cine
ești tu și când oare ți-am dat atâta putere, de lacrimile ce îmi umezesc astăzi
obrazul îți poartă pecetea ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu