marți, 23 decembrie 2014

Nu stiu .Nu mai sunt



Acolo unde cândva erai soarele si nu doar străluceai in ochii lui, dar ii încălzeai si inima îngheață de atâta amar de vreme , convins fiind pana atunci , ca nu va mai putea iubi , acum esti doar un fir de praf ce timpul l -a asezat forțat peste amintirile ce le -a uitat deja.

Existenta nu implica importanță. Din contra. Uneori te gasesti in poziția de a o tolera :)
Nici frecventa cu care obișnuiai sa spui un " te iubesc " nu trebuie confundata cu intensitatea simțirii acestuia , cuvintele cu faptele , prezenta cu intenția , a fi cu a nu fi ...
In ce moment ai încetat sa mai fii ? Iti amintesti ? Unde , pe drumul spre tine , te-ai rătăcit ? Ai macar idee ca înstrăinarea asta de tine însuți este otrava pentru suflet ?

Mai stii că eram ? :) Si orice completare a celor de dinainte ,era de prisos ...
Te urăsc pentru ca m -ai lasat sa fiu si te iubesc pentru ca nu mai sunt .
Am fost atat de eu pentru o vreme si apoi am dispărut . M -ai luat cu tine cand ai plecat si am ramas pustie . Fara mine aici , totul imi este străin.
Nu am crezut vreodată ca voi fi straina de mine. Este cea mai dezolanta imagine .
Chiar asa, tu cum mai esti ?