luni, 24 noiembrie 2014

Păcatul desertului furat



"Faptul ca visez la cai verzi pe pereți , nu are legătura decât cu cat sunt de zăpăcit si îndrăgostit" , mi-a spus zâmbind si parca încercând sa ia toată vina asupra lui.
" Nu vreau sa fiu inca un cal verde pe peretele tau" ,i-am zis si s-a simțit atat de jignit ca am putut gândi asa despre el, încât acum mie imi părea rau ca am facut -o .
" Stii, Nu sunt genul care umbla cu liste , iar daca ti -am lasat impresia asta înseamnă ca undeva am greșit "

Nu greșise nicăieri . Nu avusese timp sa greșească . Dar imi era atat de greu sa cred ca este real , încât trebuia sa il desființez cumva din mintea mea , pana nu era prea tarziu. Ii plăceau lucrurile pe care eu incercam sa le ascund sau sa le corectez . Ma găsea spontată si provocatoare chiar si atunci cand ma împiedicam si ma surprindea franchețea cu care recunoștea cat este de îndrăgostit .de mine!!
De ghiață sa fii si tot te topești cand iti spune cum te vede si ce insemni pentru el , cand iti scrie e-mailuri kilometrice fara sa faca economie de metafore , epitete , hiperbole si făcând abuz de simplul si prea folositul "te iubesc" care căpătase dimensiuni galaxiale.

Mi-am zis " asa barbat , mai rar!" si am inceput sa ii caut defecte inainte sa apuc sa cred in miracole . Si l-am gasit pe cel mai mare...
Ar fi trebuit sa ma retrag , dar retrage-te din fata unui desert delicios, dupa o cura ce a durat toată viața , daca poti . Spune " nu, multumesc! Nu pot, nu trebuie " , cand fiecare atom al fiecărei celule din corp iti urla sa nu o faci .
Si macar de ar fi ca la prăjituri : "Las-o pe ea sa o mănânce , sa se îngrașe . Eu imi pastrez silueta ."
Dar nu e asa. Desertul asta nu are calorii , ci le arde si eliberează stoluri de fluturi in stomac :)) si nici macar nu este al meu , este al ei...