Unde -i loc de mai bine , nu e timp de pierdut !

O societate sănătoasa trebuie sa aibă la baza si un sistem de învățământ zdravăn . Capabil sa ii ofere individului perspectiva , motivație si bagajul intelectual cu care acesta sa pornească la drum. La propriul drum. Nu stiu cati, începând cu generația mea, mai sunt dispuși sa isi crească copiii intr-un sistem in care mediocritatea este destinația finala si nu punctul de plecare . Parca am vrea sa ne dam singuri in cap . Ne lovim acolo unde ne doare mai tare si apoi acoperim rana cu un bandaj superficial . Sperând ca nu se va infecta . Tratam efecte si ignoram cauze. Știm ca se poate mai bine, mai mult, mai sănătos . Vedem la alții. Dar ne-am obișnuit sa fim spectatori in propriile vieți si parca ne si face plăcere sa vedem cum personajul principal se îndreaptă către un sfârșit dramatic . Ne trezim doar cand personajul asta ne privește in ochi si cu ultima suflare pune întrebarea care întotdeauna vine prea tarziu : "De ce mi-ai pierdut timpul ?"

Cu camera de garda la resuscitare. Si pana atunci, mai vreau o data la orto ..:)

Avem un sistem medical.. Nu! Greșit . Avem ceva ce seamănă cu un sistem medical. Si ceva-ul asta e de tot rahatul. Pana aici nimic nou. Sa incep cu începutul ca sa ma fac înțeleasă :) Ieri. Primesc de dimineta un mesaj care suna cam asa : " Neata soro! era sa ramai fara mine azi!!! Pup " Sor'mea . Știind ca in dotările ei de baza intra amețeala , zăpăceala si aiureala , o întreb degajata (dar ușor suspicioasa ) cu ochii inca întredeschisi ,sorbind din cafea , ce a mai facut de data asta . "Am avut accident, sunt la spital pentru investigații " . WHAT ?!? Panica !! Fac ochii cat mingiile de tenis, arunc cafeaua, calc pisica in timp ce alerg spre șifonier , sunând deja la taxi , cu o mana ma pieptănam si cu alta ma încălțăm . In 3 minute eram jos așteptând . In alte 10 ajunge si taxiul .Plec spre spital . Ajung la spital .Panica ! Nu dau de ea! Era la urgente , dar eu nu aveam voie la urgente . Ma cert cu nea Caisă de păzea usa. Eu ca trebuie sa intru , el ca nu se poate ! O sun pe a noastră , imi explica pe unde au trimis-o pentru investigații . Ocolesc spitalul sa ajung acolo . Dau sa intru si aceeasi problema . Nu mai stau sa ma cert cu nea' ii întind 5 lei si trec mai departe . Liniște . O găsesc . E vie si întreaga . Are 3 julituri si așteaptă la o coada interminabilă ca sa facă o radiografie .O face . Ne întoarcem la camera de garda . Stam la coada. Si daca tot stam ,imi fac curaj s-o întreb cum a reusit .. Si începe .."eu .îhîîîî ( pornește robinetul de lacrimi si ii da cu sughițuri ) stii stația ? "aham, o stiu ! " ma duceam , ca era autobuzu' îhhîîî ( tot tacâmul ). Imi consumase toate șervețele pe care le aveam in geanta si tot nu reușisem sa aflu exact ce s-a întâmplat . Iata ce am înțeles : Se făcea ca a noastră se grăbea sa prindă autobuzul , ca sa nu întârzie la job ,ca i-au promis aia ( nu dam nume ca sa nu facem reclama ) o ditamai statuia 2 pe 2 , fix sub geamul ei, ca sa o admire si ea in pauzele de cafea ( alea de dupa program ) , DĂ PESTE O MASINA . Sau masina peste ea.. ca amândouă erau in mișcare .. Slava Domnului, niciuna nu avea viteza mare. Anyway. Deci eram la camera de garda . De aici ne trimit la ortopedie . Așteptam vreo 10 minute , rezolvam. ( despre asta mai povestesc la final :D ). Mergem la neuro. Si aici începe distracția :) Ea cu radiografiile in mana si cu o stiva de hârtii , eu pe langa ea. Nea' paznicu' ( am observat ca erau paznici la fiecare usa.. si multe uși ..) se strâmba la mine si imi zice ca nu prea am voie pe acolo . Adică eu, doar eu. Iau si eu 3 hârtii si o radiografie din cele pe care le căra sor'mea , zâmbesc ironic , ignor ce tocmai mi-a zis si il întreb cum ajungem si noi la neuro ( ca deja ne pierduseram prin labirintul ala ). Stânga , dreapta De doua ori si ati ajuns. Urmăriți linia argintie . Era o dunga pe jos, da' cine a observat -o ?! Mergem dupa indicații : stânga , dreapta si iar dreapta . Si in fata scrie Mare :RESUSCITARE .Ha ?! Dunga !! Unde-i dunga ? Hai inapoi dupa dunga ! Omu' nostru încurcase stânga cu dreapta .. Ajungem la neuro . Si așteptam . In fata Nostra : Urgente 1. Langa Urgente 1, o mămăiță întinsa pe un pat cu roti , cu perfuzie si tot tacâmul. Dupa vreo 20 de minute ajung la concluzia ca femeia era parcată acolo . Nimeni nu o revendica . Dupa alte 10 minute , apare un...cadru medical ?! Asistent, stagiar , dupa fața nu părea a fi rezident . Unu' in uniformă d'aia bleu . Cu o mana se scobea in nas si cu alta isi trăgea pantalonii de undeva .. Asta in timp ce vorbea cu cineva , asa peste umăr si râdea in hohote . Se uita pe fisa femeii , dar nu si la ea. Apoi începe sa tragă patul dupa el intr-un sictir greu de descris in cuvinte . Noi așteptam . Pe scaunul de langa, un domn de etnie vorbea la telefon si își flutura nervos , prin fata noastră , mana pe care purta mândru o branula . Mai tarziu am înțeles ca ii explica nevesti-si cum sa ajungă acolo . Dupa cateva minute , de dupa colț se aude gălăgie si odata cu ea apare o pirandă escortată de un paznic . Era nevasta ăstuia , ratacita prin spital . Fusese sa fumeze si nu știa sa se mai întoarcă . Adică ea zice ca știa , dar nu o mai lăsau unii sa între . Evident ! Încerca sa între la Resuscitare !! La câțiva metrii mai încolo , fix pe locul in care staționase vreo 30 de minute bătrânica despre care va povesteam mai sus , se întâlnesc alte doua cadre medicale ( nu am reusit sa imi dau seama care este ierarhia ..) . Astia tot timpul sunt bucuroși sa se vadă . Unul cu bratele pline de fise , celălalt împingea la un cărucior . Iar in cărucior un tătăiță cu perfuzia in poala . Adică punga cu lichid , o ținea in poala .. Dupa ce se satură astia doi de vorbit , ala responsabil cu pacientul zice :" il las si eu aici puțin ca la mine nu am unde". Si pleaca . La un momentdat am avut senzatia ca l-a uitat acolo pe bietul om, ca nu mai venea . Apare. Tot un zâmbet , si glume deocheate cu o asistenta . Își ia "bagajul" si pleaca mai departe , cu tot cu asistenta :) Alta asistenta . Tot de dupa colț , se aud hohote de ras, de ziceai ca esti la cinema. Apare asta de râdea ca apucata , uitându-se peste umăr si zice :"hai ca eu te căutam prin fața! Hahaha hîhîhî ". Ala din spatele ei, un domn ce părea respectabil pana sa deschidă gura, ii Răspunde , tot asa râzând pana la epuizare : " iar eu te căutam pe la spate .." Cu accent pe ultimele trei cuvinte . Eu ma uit la sor'mea , ea la mine. Blocaj ! Mare ti-e grădina Doamne ! Terminam la neuro . Întrebam un paznic in ce directie e Urgente 2 , ca nu aveam voie sa ne plimbam asa de capul nostru pe holurile secției . Ala se uita la mine fix. Vreo 5 secunde . Stiu , pare puțin , dar cand astepti răspunsul la o întrebare al naibi de simpla si in loc de asta , omu' se holbează asa la tine, secundele alea trec mai greu . Clipește de doua ori si zice "stânga si imediat pe dreapta . Aaa, ma gândeam la altceva " . Te gândeai ?! Ii răspund. Nu a prins ironia . Evident :) Bifam si Urgente 2. Mai trecem pe la receptie pentru o ștampila si gata. Gata 5 ore :) cu de toate si de toți . Si cum am promis , am lasat desertul pe final :) . Tipul de la orto  !! Doamne !! Cu asa doctori , uiti si pentru ce ai venit :) Deci :) Dupa atitudine părea a fi cel puțin rezident in ultimul an. Dar m-a derutat outfitul lui :) Nu purta pijamale d'alea albastre, bleu, verzi sau roz cum am tot vazut pe acolo . Ăsta era din alta poveste . Blugi , adidași , geaca de piele maro cu blăniță pe guler . Si gulerul ridicat :) Foarte puțin ciufulit , bărbierit acum vreo 4-5 zile .Genul ala nearanjat intenționat , dar cu toate intențiile la vedere :) Si puțin arogant . Asa cat sa fie si mai sexy. Si parca ma încerca o durere in cot .. Adică as fi vrut sa ma încerce . Poate asa imi dispărea zâmbetul ala marca Disney,pe care il afișăm de cate ori ne intersectam . Ufff.. Acum, eu stiu ca daca felul 1 si 2 ti-au lasat un gust amar, nici cel mai dulce desert nu il mai scoate pe bucătar . Si e normal . Dar asta nu însemna ca nu te poti bucura de el :) In concluzie , sa fim sanatosi , zic ! :) PS: despre tipul din fotografie, voi reveni cu un material intreg :D Ma...inspira? :D Da, asta e cuvantul :))))

Mentalitati invechite sau minti incuiate?

Undeva in subsolurile dubioase ale societatii in care existam, se gasesc focare de infectie intelectuala si emotionala. 

Munti intregi de vise si sperante aruncate la gunoi, zac in descompunere asemeni cadavrelor in timpul molimei.

Fostii proprietari , nefericitii aia care au crezut ca doar le amaneteaza, nu se vor trezi niciodata la timp pentru a mai fi fericiti.

Si-au abandonat idealurile cand inca erau prea tinere sa se faca auzite. Le-au abandonat pentru siguranta zilei de maine, pentru ca vocea copilului care cerea de mancare , le rasuna si acum in timpane. Si ar mai facea-o inca odata daca ar avea ocazia... pentru ca alta cale nu le-a fost aratata. Abia si-au permis sa viseze la ce altii au de mult si deja s-a facut dimineata..

Nimeni nu face curatenie acolo. Nimeni nu se apropie. Aproape nimeni nu stie de existenta unui asemenea loc. Dar pe zi ce trece simtim efectele.

Ne crestem copii aici. Ne luptam pentru a le oferi totul . "Tot ce nu am avut noi" spunem. Dar oare asigurandu-le un trai mai mult decat decent, pentru ca si limita asta urca sau coboara odata cu nivelul financiar al fiecaruia , ii pregatim pentru ceea ce ii asteapta? Stim macar ce ii asteapta? Nu am stiut ce ne asteapta nici pe noi..

Dar stim de ce NU mai avem nevoie ! 

Nu mai avem nevoie de mentalitati invechite si minti incuiate ! Minti de maxima siguranta, asemeni penitenciarelor . Minti pazite de conceptii inradacinate in ideologii fanteziste .

Nu mai avem nevoie sa ne mintim singuri. Nu va veni nimeni sa ne scoata din propria mocirla. Nimeni nu ne va face curatenie in propria ograda. Asta este datoria noastra , a fiecaruia !

Iar daca va veni cineva vreodata, inseamna ca decembrie '89 s-a intamplat degeaba !