Incomplet

Sunt prea obosita sa mai încerc , prea obosita sa mai sper si prea obosita sa mai astept ..
Am prea multe răni care inca nu s-au închis si din ce in ce mai multe visuri imi mor in brate . 
Speranțele se sting si ele, asemeni frunzelor smulse din copaci ,de vânturile târzii ale toamnei .
Vad iubirea prea greu de gasit si fericirea imposibil de atins. 
Fac un pas inapoi si privesc poza de ansamblu . Nu este nicio poza! Sunt doar frânturi . De suflet, de visuri, de speranțe , de așteptari , de noi. Niciunul dintre noi nu mai este întreg . Si fiecare încearcă sa existe asa, cu sufletul mutilat . Cu inima incompleta , asemeni unui puzzle pe care celalat  l-a stricat atunci cand a plecat, iar tu , din cand in cand , mai gasesti cate o piesa si o pui in buzunar. Incerci. Si astepti . Astepti sa le gasesti pe toate si speri ca va apărea cineva , cândva ,care ti le va lipi inapoi .
Apoi iti amintești ..
Iti amintești ca esti prea obosit sa mai încerci , sa mai speri, sa mai astepti..