vineri, 18 iulie 2014

Ma minti ca ma iubesti, te mint ca te cred. Suntem chit! Sau nu..















Nu stiu care dintre noi minte mai grav.. Sau daca nu cumva, prin definitie , minciuna înseamnă gravitate .
Tu o faci pentru ca ti-e teama de reactia mea, eu o fac pentru ca nu vreau sa ma cert ..
De foarte mult timp nu mai suntem pe aceeasi lungime de unda si desi simtim asta , niciunul nu ar lua vreo hotarâre in sensul asta .. Ne complacem in situație si ne repetam , individual , ca totul va fi bine, ignorând vocile interioare , inteleptele care in disperare încearcă sa ne trezească la realitate , la realitatea pe care o simtim dar nu vrem sa o acceptam, pentru ca ne e frica de schimbare , ne e frica de nou, ne e frica sa rămânem cu noi insine dupa atâta timp in care ne-am vazut doar prin ochii celuilalt , ne-am auzit doar prin urechile lui/ei si am redus la tăcere tot ceea ce am fi vrut , dar nu găsea ecou si de partea cealaltă ..

M-am pierdut pe mine, încercând sa iti fac pe plac , sa fiu ceea ce iti doresti si nu esti tu vinovat !! Nici intr-o mie de ani! 
Te-ai uitat pe tine , in disperarea de a-mi arata cat sunt de importantă si nu este vina mea, pentru ca niciodată nu am râvnit locul tau in viața ta !
Am oferit ceea ce credeam fiecare ca vrea celălat , fara sa căutam confirmări . Si nu ar fi fost greșit , daca din cand in cand ne-am fi oprit pentru cateva secunde,ne-am fi privit in ochi si am fi înțeles ..
Acum ce facem ? Cine o spune ? De simțit o simtim amândoi , dar cine are curajul ?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu